Parca era februarie, afara nici mai mult, nici mai putin de -20 jde grade la ora 12 dupa-amiaza…In vremea aia aveam parul lung, aveam niste late gen Banderas pe care le geluiam de le lua mama dracu. Combinatia de temperatura scazuta cu gelul dadea o casca de protectie de toata frumusetea. Sotia, mai friguroasa din fire, tin minte ca ma intreba la vremea aia
– Tie nu ti-e frig la munca? Lucrati pe frigul asta?
Eu, ca sa-mi linistesc consoarta ii spun
– Lucram la interior iubita, ce suntem nebuni sa lucram afara?
– Eeee, m-am mai linistit!
Nici n-apuca bine de terminat ce a avut de spus ca simt nevoia unei completari
-…n-avem geamuri dar in rest e bine…
Da ma, erau -20 jde grade si eram fara geamuri. Tencuiala zbura din mistrie sub forma lichida si cand intalnea zidaria era bolovan, gletul lasa urme de stelute, cu lavabila nu ne-am jucat dar cred ca ar fi fost interesanta o zugraveala reliefata…Mi se pietrificasera degetele pe pixul cu care scriam, cat despre susulica, ehe, era o adevarata aventura un pipi. Pana de dezechipai aveai toate sansele sa o comiti pe tine, era caldut totusi. Dupa ce te dezechipai porneai in cautare…Cum in ce cautare? In cautarea instrumentului se susulit! Dupa ce-l gaseai ti se oprea pofta de facut pipi. Fusese o alarma falsa, un fel de exercitiu d-ala pompieristic in lipsa de incendii. Imbraca-te la loc, izmene, pantaloni, plecai inapoi la treaba. In doua minute primeai iar bip de la instrument. Fuga, iar jos pantalonul, izmenele si tot asa! Ehe, ce stiti voi!
Acum e cald ca dracu, noaptea ma-ntorc pe toate partile din cauza caldurii, curg apele de pe mine de zici ca-s Cascada Angel fi-i-ar melodia a dracu lui Connect-R, ca acum inteleg de ce nu doarme vara, dar hai ca m-am mai racorit povestindu-va despre “duplexul de clestar”.
