Multe dintre reactiile copiilor de dupa divortul parintilor depind de calitatea relatiilor lor cu fiecare dintre acestia inainte de divort, de intensitatea si durata conflictului parental si de abilitatea parintilor de a se concentra pe nevoile copiilor in cazul divorturilor. In mod normal, copiii ai caror parinti trec printr-un divort dificil, se angajeaza in comportamente care au rolul de a-i face sa se simta in siguranta. Iata cateva din experientele tipice prin care trec copiii in cazul unui divort.
Prima reactie este aceea de negare. Aceasta apare in special in cazul celor mici si se manifesta prin inventarea de povesti prin care mama si tata ii vor duce intr-o excursie sau ca se vor muta intr-un duplex si tatal va locui langa ei sau chiar pot avea fantezii referitoare la impacare.
O a doua experienta traita in cazul unui divort este cea de abandon. Atunci cand parintii se separa, copiii se tem de faptul ca nu stiu cine va avea grija de ei. Se tem ca vor fi abandonati de catre unul sau ambii parinti. Aceasta problema este agravata atunci cand unul dintre parinti ia copiii in ingrijire si vorbeste despre celalalt parinte in fata copiilor cum ca celalalt parinte divorteaza de ei sau chiar poate rapi copiii. Acestia se vor simti nesiguri si vor spune anumite lucruri unui parinte care intentioneaza sa trezeasca un raspuns de responsabilitate din partea lui sub forma unei demonstratie de protectie. In cazul in care acel copil nu are permisiunea de a dezvolta o relatie buna cu unul dintre parinti sau daca acesta crede ca trebuie sa se fereasca de el, se poate ajunge sa aiba sentimente de loialitate impartita intre parinti sau, in caz extrem, pot fi atrasi in triunghiul in care un parinte este impotriva celuilalt si copilul inchide cea de-a treia latura.
De asemenea, unii copii pot fi foarte preocupati de informatiile referitoare la divort. Ei vor sa stie cat mai detaliat ceea ce se intampla si cum ii afecteaza acest lucru pe ei. In acest scop, comunicarea din partea parintilor trebuie sa fie unificata si apropiata varstei copiilor.
Mai apoi, acestia pot simti manie si ostilitate. Din acest motiv, performantele scolare pot scadea in aceasta perioada confuza. Deseori, copiii dezvolta sentimentul de ostilitate fata de parintele pe care acestia il considera raspunzator de divort. In final, ostilitatea se intoarce sub forma de depresie iar aceasta se manifesta in special prin letargie, perturbari ale somnului si probleme cu mancarea, retragerea din grupurile de prieteni si pot duce pana la rani fizice, in special in cazul adolescentilor.
Nu in ultimul rand, copiii pot avea reactii de imaturitate sau opusul acestora, o maturitate excesiva. Spre exemplu, acestia pot regresa catre un stagiu de dezvoltare anterior in care erau protejati de dragostea ambilor parinti sau, dimpotriva, se pot maturiza mai devreme din nevoia de a percepe necesitatile fizice si emotionale ale parintilor.
